Culinare 1

2 minute read

A venit primăvara, dar parcă e prea lumină. Nu ţi se pare ? Dimineaţa mă trezesc într-o baie de lumină, când ies din bloc mă întâmpină o mare luminoasă, la birou când iese soarele şi luminează plancarta întârziată cu Antonescu iarăşi se luminează totul. Devine enervant… aştept verdele copacilor ca să mai oprească razele astea îndrăzneţe.

Aşa suntem noi oamenii, mereu nemulţumiţi de ceva. Cerem energic ceva ce mai apoi vrem să îndepărtăm săturându-ne.

Ca să mă dau pe subiect… de câteva zile tot văd la metrou la Tineretului reclama aia la nu ştiu ce set de oale. Toate bune, numai că într-una din ele stau frumos aburinde nişte paste. De când am văzut-o mi-a fost o poftă nebună de paste din-alea simple, cu brânză. Aşa că ieri mai pe seară n-am mai rezistat şi-am ars o porţie dublu-triplă. Paste simple (Amway, sunt cele mai tari!), fierte uşor, cu brânză din Teleneşti, Moldova primită de la o prietenă de-a Oanei de peste Prut. Apoi o ţâră de ulei de măsline peste şi gata. O minunăţie! Ia puţin timp, sunt bune şi te satură. Şi mai ales, pe noi bărbaţii să facem paste e un nou motiv de a spune „pfoaaa’.. ştiu chiar să gătesc!”. Nu e mare filosofie, oricine e în stare să facă paste şi asta e o fereastră deschisă către alte încercări culinare.

De obicei nu ţin cont de reţete. Iau lucruri care-mi plac şi le combin armonios ca să văd ce iese. Şi de-obicei iese ceva. Nu-mi place să urmez pas cu pas reţeta x din cartea y, mi se pare că-ţi limitează „ingeniozitatea” culinară. Dacă măsurătorile „ochiometrului” ies, e perfect, dacă nu – vor ieşi data viitoare. Şi asta încerc să o învăţ pe Oana, să nu mai folosească x vârfuri de lingură de sare, y căni de apă la mămăligă, z ţâre de nu mai ştiu ce. A găti e cam acelaşi lucru cu a picta, cu diferenţa că prima o simţi gustativ şi olfactiv, iar pe-a doua vizual. Nu folosesc linguri ca să măsor zahăr, sare etc şi aşa vă sfătuiesc şi pe voi. Dacă într-o zi te trezeşti într-o casă unde nu există linguri… ce faci ? Hm? Aşa că mai bine îţi înveţi orgnismul să măsoare.

Şi mai presus de bucătărie omul trebuie să ştie să măsoare. Nu degeaba se spune că „omul este măsura tuturor lucrurilor”. Trebuie să ştii ce trebuie, în ce cantitate şi cu ce altceva merg lucrurile combinate în viaţa ta. Viaţa unui om este o imensă bucătărie şi oricine trebuie să înveţe să gătească.

A, şi încă ceva… spală lucrurile pe care le foloseşti imediat după ce le-ai folosit. Nu le lăsat pe toate „după masă”, n-o să mai ai chef să mai faci nimic, poate doar să te uiţi la un film, să stai pe net sau să dormi. Aşa că în timp ce fierbe nu ştiu ce în oală spală răzătoarea, lingurile, farfuriile, cănile folosite până atunci. O să-ţi faci ţie însuţi un mare bine, o să te convingi mai apoi. Un adevărat bucătar lasă sclipiri în urma lui, exact ca-n reclamele la detergenţii de vase.

P.S. Cu căldura asta mi s-a făcut un dor nebun de ţară. Adică de Plaiul cu Nuc din Buzău.

Updated: