Certuri, certuri

1 minute read

    Oamenii ce ceartă din când în când. De ce ? Nu, serios, de ce ? Eu unul nu înţeleg. Suntem atât de firavi, atât de neştiutori, atât de fragili când suntem singuri… de ce oamenii nu se adună, nu se înţeleg şi nu cooperează în beneficiul tuturor ? Cui îi face rău dacă oamenii se înţeleg, se respectă şi cooperează pentru rezolvarea oricărei probleme ? De ce orgoliul personal şi egoismul sunt mai importante ?
„Avem o singură planetă şi o distrugem şi pe-asta”.
    Cam aşa e şi cu certurile. La certurile între prieteni mă refer acum. La prieteni care s-au înţeles bine până la un punct, dar la un moment dat ceva sau cineva a intervenit. Iar ei au cedat şi în loc să coopereze au ales să nu-şi mai vorbească. Ce soluţie e asta, să pierzi oameni ? Să arunci într-un sertar toate amintirile, întâmplările prin care prietenii au trecut ?
    Înţeleg ciondănelile. Sunt altceva. Dar să te cerţi într-atât încât să nu-ţi mai vorbeşti… mi se pare deplasat. Oameni suntem şi nu trăim veşnic ca să putem schimba prietenii ca pe şosete.

    Rareori găseşti prieteni adevăraţi, nu alege să-i pierzi. Pentru că un prieten pierdut înseamnă o bucurie în minus, un ajutor în minus, o satisfacţie în minus, o amintire în minus. Vezi, doar minusuri. Arată-mi un plus şi o să fiu de acord că certurile ajută la ceva.
    De ce să nu ierţi ? A iubi înseamnă a ierta. Suntem plini de iubire, dar şi de egoism. Deci suntem overload, deci suntem fragili. Important e să ştim să alegem şi să nu gândim şi acţionăm superficial, pentru satisfacţia pe termen scurt. Lucrurile pe termen scurt nu sunt bune. Termen lung înseamnă linişte, siguranţă, calm, înteligenţă.
    Părerea mea. <p> <p>    Sunt dispus să iert. Păcat că alţii nu.</p> <p>

Updated: