Blogu-vă şi vă minunaţi!

1 minute read

Iată c-am trăit să văd şi blogul ăsta gata… Mare minune! Ceva îmi spune că asta e varianta finală; (deşi, între noi fie vorba… mi-am mai zis în sinea mea că acela va fi ultimul; de fiecare dată când îmi repetam asta, însă, apărea ceva nou, se întâmpla ceva şi hop! Se năştea înc-un blog, ca pasărea Phoenix).

Visez totuşi la o platformă necustomizabilă, ceva ce nu poate fi schimbat, modificat, îmbunătăţit. Glumesc. În fond, nevoia de perfecţiune e cea care te conduce către eul tău exterior, către a comunica altfel, către a fi bun în tot ceea ce faci. Asta ar aduce cu sine mai puţine nopţi nedormite, dimineţi matinale petrecute în încercarea de a schimba liniuţe, iconiţe şi alte diminutive din astea.

E rău să fii programator; dacă nu eşti, îţi faci un simplu blog, postezi acolo şi cu asta, basta! Dar dacă eşti avizat, se dă o luptă continuă în tine: în ASP sau în PHP, în ce să-mi fac siteul? E aceeaşi chestie ca şi cu ignoranţa şi fericirea: oamenii care nu-şi dau seama de câte nu ştiu, doar ei pot fi fericiţi, crezându-se atotştiutori. Ceilalţi sunt condamnaţi la nefericire. …povestea a-nceput cu clavool.blogspot.com; apoi a fost buzzoianu.blogspot.com; apoi claudiuconstantin.blogspot.com. Şi-acum ăsta de faţă. Dacă e o evoluţie, asta e relativ.

Încă mai cred că nu contează atât de mult cum e înfăţişat un lucru, pe cât de mult contează ce cuprinde el. Dar în fapt, ideea asta e contrazisă din ce în ce mai mult de comercial.
Spor să fie, aş zice, şi idei!

Oana.

Updated: