Am fost odată compozitor…

3 minute read

E clar, nu am ce face în noaptea asta (luaţi-o ca pe un post de genul acestuia). Aşa că răscolesc hardurile, şterg lucruri absolut inutile, găsesc lucruri pe care nu ştiam că le mai am. Şi uite că am dat peste lucruri vechi şi frumoase.

A fost o perioadă când muzica m-a fascinat atât de mult încât voiam neapărat să creez. Să văd cum din mâna mea iese muzică. Aşa am început să caut lucruri despre muzică, cum se face, de ce se ţine cont. Adevărul e că nu prea aveam multe posibilităţi; trăind într-un vârf de ţară unde capitolul tehnologie practic nu exista aveam acces… nul la informaţie. Mai apoi în vremea liceului la Buzău nu mi-am permis nici măcar o conexiune la Internet. Deci mă mulţumeam să ascult ce prindeam.

După ce mi-am luat primul calculator, printr-a noua, am făcut rost de programe care simulau instrumente, note… le găseam magnifice. Până când am dat mai întâi de eJay (malum necessarium) şi Fruitty Loops (m-a învăţat să leg „două cuvinte” în ale sunetului), apoi Reason şi Ableton Live. Aveam mai mult timp, aşa că tot ce făceam era să stau nopţile şi să mă joc în progrămelele astea (ultimele două nu prea se pot numi progrămele, sunt destul de bune şi folosite de cei mari). Am început să leg sunete şi note până am ajuns la un nivel pe care, cred eu, puteam să-mi fundamentez o educaţie muzicală de bază. Mi se spusese că aveam un pic de ureche muzicală, mai aveam şi voce (mai puţin în momentul urât de toţi adolescenţii… schimbarea vocii) şi asta mă motiva şi mai mult să găsesc îmbinări de instrumente care să sune bine.

De-a lungul timpului au rezultat câteva încercări de a duce la bun sfârşit o potenţială „piesă” (ce dracu zic, au fost mii!). O să vă arăt câteva din ce am ascultat în noaptea asta. Nu sunt cine ştie ce, dar odată mi-au fost aproape de suflet şi pentru mine înseamnă ceva, sunt un rezultat probabil a celor mai bune părţi din mine, imaginaţia şi dramul fundamental de talent. Mi-ar fi plăcut să am o chitară sau un pian la care să învăţ să cânt.

In principiu compuneam house/trance/electronică (sau cum vreţi s-o numiţi, există azi prea mulţi termeni…) erau cel mai uşor de făcut, însă nu am încetat niciodată să mă atragă sunetele clasice şi mai ales pianul (am şi acum o obsesie pentru el). Simt că undeva în mine mai zace o fărâmă din inspiraţia pe care o aveam atunci şi pe care cred că acum s-a cam pus praful (şi tot în legătură cu muzica… la postul de aici (vezi comentariile) domnul Dj Dark mă acuza că „nu esti cunoscator in ceea ce inseamna muzica”. Nu vreau să demonstrez nimic, nu vreau să arăt ce tare sunt eu… ci vă mai arăt câte ceva din mine).

Au fost vremuri de ţinut minte. A venit apoi Bacul (în timp ce alţii învăţau eu îmi revărsam furia în Reason), apoi facultatea, apoi angajarea şi n-am mai avut timp de nimic. Deschid acum Reason şi parcă nu se mai leagă totul ca înainte. Sper că n-am pierdut nimic…

Dacă sunteţi curioşi şi vreţi să ascultaţi vă sfătuiesc să va alocaţi timp şi să ascultaţi melodiile cap-coadă, pentru că doar aşa poţi să evaluezi un lucru, cunoscându-l în totalitate. Niciodată nu mi-a plăcut ca subiectele „eu” sau „munca mea” să fie tratate cu superficialitate.

[ … ]

Late edit: Se pare că site-ul pe care mi-am pus melodiile la momentul când am scris aici nu mai există. Când am timp poate le uploadez altfel.

Updated: