A doua abordare a Făgăraşului

3 minute read

[pozele la linkul de la sfârşitul articolului; totuşi citeşte şi textul…]

Am trăit s-o fac şi pe-asta. În weekend am “abordat” iar problema “Făgăraş”. Furăm două nopţi cu cortul cu gândul de a face traseul Bâlea – Podragu fără a exclude posibilitatea Moldoveanu. Ne-a ieşit totul, mai puţin Moldoveanu. Nu l-am atins nici de data asta, însă mai sunt weekenduri 🙂

Pe scurt, cam cum a fost: vineri seară am plecat 4 inşi din Bucureşti spre Bâlea. S-a circulat destul de ok, drumul destul de ok, nu foarte aglomerat. Pac, pac, dă-i pe Transfăgărăşan până la Bâlea. Parcarăm, căutarăm loc de cort pe un maidan, instalarăm cortul, făcurăm câteva poze la stele şi lună (care aproape era plină), mâncarăm nişte prostii şi ne băgarăm la somn. Noaptea a fost un vânt năpraznic, din-ăla haiducesc de credeam c-o să ne trezim la Victoria cu corturi cu tot. A fost ok, corturile au rezistat şi implicit noi în ele. Sâmbătă dimineaţa la 6 în picioare. Strânserăm corturile, mâncarăm alte prostii şi dă-i pe urcuşul ăla de la Bâlea spre Capra. Bun urcuş, iar priveliştea fu nemaipomenită. Am ajuns pe şaua aia, a Caprei sau cum s-o fi numind, şi dădurăm ochii cu primele raze de soare pe weekendul ăla. Dă-i spre lacul Capra, dăi pe x căldări laaaargi până la Fereastra Zmeilor. Cine ştie cunoaşte, acolo e locul ăla, “La trei paşi de moarte”. Părerea mea e că sunt numai doi paşi. Cu ditamai hăul în spate, ţine-te de lanţuri şi sârme, stăpâneşte-ţi tremurul picioarelor care dintrodată deveniseră picioroange de femeie speriată. Trecurăm cu bine, şi-apoi dăi mai departe.

Am ajuns în alt loc care, de periculos ce era nici nu cred că mai avea nume. Nu tu lanţuri, nu tu sârme. Dă-i şi fă bouldering 🙂 Trecurăm cu chiu, cu vai şi de asta. Cu ameninţarea ploii în spate dă-i pe ultima căldare spre Podragu. Peisaj magnific, poze super tari. Sau, pe poloneza vulgară “doskonale”. Tot respectu’, i-am învăţat pe polonezi să zică “foarte bine” şi “super tare”.

“Doskonale, doskonale

Şi-n română super tare,

În engleză veri gud,

[prea vulgar şi rasist ca să fie introdus acest ultim vers]” 😀

Coborâş abrupt spre Podragu care nu mai ieşea odată din ceaţă. Ne-am trezit cu cabana lângă noi, nu ştiu dacă noi am ajuns la ea sau ea a venit mai aproape de noi. Bere Ursus de 12 lei, odihnă, poveşti, măgari, străini, bagaje, întins corturi, dormit. Noaptea a fost mai groaznică decât precedenta. A plouat de ne-a rupt, curgeau râuri pe sub cort. Iar tunetul de la Podragu nu se compară cu niciun alt tunet, îţi garantez. Trecu şi noaptea aia, duminică dimineaţă la aceeaşi oră prea mică eram în picioare. Totul ud. Da’ merge, las’că o luăm prin altă parte, pe la Podrăgelu. Capre negre care ne priveau sfidător de prin vârfuri imposibile. Coborâş, urcuş, coborâş, urcuş, ceaţă, nevoi biologice care veneau ca o uşurare la propriu (mai puţine kile de cărat…). Urcuş până la Fereastra Zmeilor, acompaniaţi de aproape zero grade. Coborâre pe lângă salvamont, ajuns la Transfăgărăşan. Până la urmă cineva ne ia un om ca să aducă maşina de la Bâlea şi să ne întoarcem la Bucureşti. Poze, mulţi cocalari la cascada aia. Vine Florin cu cutia de căldură (alias maşina) şi arde-o-n depăşiri de raliu spre Bucureşti. Autostradă plină de cocalari şi simpatici. Bucureşti. Naşpa oraş.

Cam asta a fost în linii mari 🙂 A fost mult mai tare decât am povestit eu aici, timpul nu prea îmi permite să detaliez. Mai bine las câteva poze să vorbească. Iar ca bonus îţi dau două fişiere pe care dacă le imporţi în Google Earth poţi vedea în mare, 3D, traseul pe care l-am făcut la dus, apoi întors, Bâlea – Podragu – Transfăgărăşan. La întoarcere, după cum am zis mai sus, am luat-o prin altă parte.

Pozele le găseşti pe Facebook, iar fişierele le poţi lua de aici. Dacă nu te descurci cu Google Earth dă un semn şi te ajut. La poze presupun că n-ai nevoie de ajutor… 🙂

Seara bună.

Updated: